by Alin Nicolescu

Despre NOI. La trecut.

Astazi este 9 iunie – Ziua Internationala a PRIETENIEI!
Si cum pentru mine nimic nu conteaza in viata mai mult decat SUFLETELE PERECHE si PRIETENIA ADEVARATA: aia rara dar PURA, VIE si INTENSA, cred ca as putea sa le celebrez lasand aici aceste text!

Mi se dăruia de fiecare dată cu fiecare părticică și cu fiecare atom…!
Cu fiecare fibră din buzele nesfârșit de roșii…

Mă privea mereu ca pe unicul bărbat existent. Probabil, pentru ea, asta întruchipam.

Și în momentele în care eram același trup, pe buze avea mereu un murmur: era numele meu. Și acesta îmi suna în urechi mult mai încet decât și-ar fi dorit ea să-l aud…!

Știa să tremure sub privirea mea, dar nu de frică, ci dintr-un fior care se năștea spontan atunci când îi admiram pielea, sânișorii și gura care mă sorbea de fiecare dată ca pe cea mai fină șampanie.

Ne-o „dădeam” într-un mod spontan, de fiecare dată când ne întâlneam, fără să mai întrebăm nimic, fără să ne mai cerem voie!
Era un acord total, tacit, ca un contract pe care îl semnam amândoi, de fiecare dată, printr-o simplă privire.

De fiecare dată a fost la fel: o pasiune mistuitoare care nu-și pierdea intensitatea pe măsura trecerii timpului.
Și cu toate astea, sau tocmai de asta mă întreba:
„- CUM FACI TOTUȘI DE SE SIMTE MEREU ALTFEL?”

Povestea s-a terminat însă ca energia dintr-o baterie ce refuză dintr-o dată să mai alimenteze cu viață angrenajul pe care îl punea așa de frumos în mișcare. Fără să anunțe asta, dinainte, printr-o încetinire!
Printr-un repaus…

S-a terminat cu un mesaj jignitor și neverosimil și câteva cuvinte reci, spuse la repezeală.
La mult timp după a urmat o voce lipsită de pasiunea care nu-mi mai făcea fluturii din stomac să-și piardă orice direcție și orice sens…
Ne spuneam că suntem PRIETENI PE VIAȚĂ. SOULMATES. COFFEE SOUL. 2 PROȘTI MICI.
Ea nu era a mea. Nici eu al ei.
Poate că… Nu am fost niciodată si nici nu ar trebui sa apartinem ori sa credeam ca apartinem cuiva, ci doar sa ne bucuram de moment si sa il pastram frumos in amintire!

Ar fi vrut de multe ori să-mi spună asta, atunci când ne-ntâlneam, dar nu a avut timp.
Și chiar îi dau dreptate…
Avea treabă de făcut și tot felul de „nimicuri” ce nu o făceau niciodată fericită, dar totuși alerga mereu spre ele, astfel incat desi nu eram al ei, m-ar fi putut avea oricand, dar m-a pierdut!

Comentează