Moartea pasagerului


Categories:

de Ion Minulescu

Octombre-a zugravit pe cer,
Cu nori de-argint, de plumb si de otel,
Tavanul unei cameri de hotel
In care s-a-mpuscat un pasager…

Miroase-a igrasie…
Din tavan,
Bucati de tencuiala-ncep sa cada
Octombre-si varsa ploaia rece-n strada
Si pasageru-si spala rana in lighean…

In varful unui plop, o cioara,
Sau poate palaria neagra din cuier
A pasagerului ce-a vrut sa moara,
Intreaba vantul :
— Cat mai e pana la cer?…

Si, dupa cateva minute de tacere,
Porneste-n zbor, din plopul desfrunzit,
Spre cimitirul din apropiere…
. . . . . . . . . . . . .
Probabil pasagerul a murit!..

Miroase-a igrasie…
Din tavan,
Bucati de tencuiala-ncep sa cada
Octombre-si varsa ploaia rece-n strada
Si pasageru-si spala rana in lighean…

Related Images:

2 thoughts on “Moartea pasagerului”

  1. Celei din urmã

    Ochii negri,
    Parul negru,
    Si-mbracata-n negru toata,
    A trecut ca-nfiorarea unei umbre pe-nserate..
    Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
    Cine-a fost fantoma-n doliu la al carei tragic piept
    Palpitau trei asfodele ca trei guri insangerate?…
    N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
    Si-o astept?…
    A trecut…
    Era-mbracate ca miresele lui Crist
    Cand coboara-ngandurate albul treptelor tocite.
    Ochii ei sorbeau apusul cu nesatul unui trist
    Demon, smuls din intuneric
    Si-aruncat in plina ziua –
    Ochii ei, reflexul unor aiurari netelmacite,
    Se dublau ca-ntr-u suprema sarutare de adio.
    A trecut…
    Si-n urma celei de purta cu ea secretul
    Frazelor turburatoare de seninuri fara pata,
    Am ramas sa-i sorb parfumul
    Si sa descrifrez regretul
    Asfodelelor fanate ce-i cazusera din piept…
    Cine-a fost fantoma-n doliu cu ochi mari de dezgropata?
    N-o fi fost necunoscuta ce m-asteapta
    Si-o astept?…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.