by Alin Nicolescu

Nu iti mutila partenerul!

In aceasta prima lectie o sa incerc pe scurt sa iti explic de ce este foarte important ca atunci cand esti intr-o relatie (de orice fel, dar mai ales de iubire) cu cineva, nu este bine sa incerci sa schimbi prea multe lucruri la partenerul tau, pentru ca in final tot tu vei avea de suferit.
Practic, sa admitem ca esti o persoana care iti vei alege un partener pe masura capacitatilor tale, asemanator gandirii, viziunii si potentialului tau si evident ca vei incerca sa eviti pe cat de mult un partener prost sau slab.
Deci din start suntem de acord cu aceste detalii.
Ceea ce este foarte ok, foarte normal.
Problema apare atunci cand tu, desi esti constient ca alegi sa fii cu cineva pentru ca ITI PLACE, pentru ca ESTE LIBER, pentru ca ARE ATITUDINE, are o PERSONALITATE APARTE, alegi la un moment dat totusi sa il schimbi. Asa dupa „placul tau” dupa crezurile tale, din anumite momente.
Mai devreme sau mai tarziu vei observa ca tot acest demers se va rasfrange asupra ta, intrucat nu faci decat „sa-ti mutilezi partenerul” care initial era „PERFECT” (conceptual vorbind, altfel nu alegeai sa ramai cu el) care din respect pentru tine, sau pentru ca stii sa il manipulezi sau chiar mai grav sa il santajezi, tot te va parasi, sau mai ciudat, il vei parasi chiar tu intrucat nu mai esti multumita de ceea ce „a ajuns”.
Si mai ciudat este faptul ca o sa-i reprosezi:
– Nu mai esti la fel de bun. Nu mai esti la fel de atent, nu mai esti la fel de puternic si de indraznet, ce e cu tine?
Sa stii ca nu-mi place ca nu mai esti omul pe care l-am cunoscut!

Practic realizezi ca din dorinta de a perfectiona dupa viziunea ta, un om, ai ajuns doar sa il „distrugi„.
Si este normal ca nici macar tie sa nu iti mai placa.
Pe scurt, invata sa iti accepti partenerul asa cum este, discuta deschis cu el, CE (nu) ITI PLACE, CE NEVOI AI, CE FANTEZII AI, CE DORINTE AI, dar toate acestea fara sa ii ingradesti libertatea si decizia lui de a alege.
Pe scurt FARA A-I SCHIMBA DRUMUL SAU IN VIATA.
Pentru ca numai asa vei putea fi cu el cat mai mult timp si numai asa ii vei castiga respectul.
Oamenii au nevoie sa se simta importanti, apreciati, doriti, insa daca tu mereu il vei critica, cu timpul se va inchide in el si in final te va parasi, chiar daca va fi nevoit sa mearga si la o alta persona cumva sub potentialul tau. Atata timp cat aceasta ii ofera stabilitate, incredere, respect si intelegere, probabil ca este de ajuns. Restul vine pe parcurs.

De ce toate fetele viseaza sa fie pe o insula pustie cu persoana iubita si nimeni altcineva?
SIMPLU. Pentru ca astfel se asigura ca pot „beneficia” de el in totalitate si mai ales au siguranta si certitudinea ca daca nu mai exista alternative pentru el, nu exista nici riscuri pentru a-l pierde.
DAR OARE ASTA E IUBIRE? OARE NU CUMVA ASTA E CA O INCHISOARE? CA O CUSCA?
TU PREFERI O ASEMENEA RELATIE, SAU MAI DEGRABA ALEGI SA MAI ASTEPTI?
Aflam astfel ca o alta mare problema care DAUNEAZA GRAV INTR-O RELATIE este gelozia (care in esenta este o boala si nu are nici o legatura cu iubirea ci cu lipsa de incredre in tine insuti) si posesivitatea (care apare atunci cand simti ca ai „pus mana” pe cineva care merita, dar pe care te temi sa nu il pierzi. Si atunci vrei sa ramana numai al tau si faci tot felul de lucruri „aiurea” doar ca sa te asiguri de asta).
Si pot sa spun ca am cunoscut destule cupluri, chiar foarte apropiate mie, in care unul dintre cei 2 il saboteza/santeajeza/manipuleaza/obliga pe celalalt sa faca ceea ce vrea el.
Nu e tocmai normal si aceasta e o mare dovada de slabiciune si lipsa de incredere in propria persoana.
Dar evident ca nu o sa spuna ca e vina lui ca nu are destula incredere in el si o dea mereu vina pe celalalt.
Sunt femei care ar fi in stare sa transforme barbatii de langa ele in niste porci doar ca sa nu mai devina atractivi pentru altele si astfel sa se asigure ca vor ramane ai lor pe viata.
De asemenea sunt barbati care nu isi lasa partenerele sa se simta libere, sa danseze, sa iasa in oras cu prietenele, sa se machieze, etc si astfel le ingradesc personalitatea ca sa se asigure ca nu vor fi atractive pentru un altii si clar asa nu le vor pierde.
In esenta asta e cauza principala a destramarii unei relatii si mai ales dovada ca sunt niste barbati extrem de slabi.

De multe ori, ca sa nu spun intotdeauna, dupa casatorie ambii parteneri se ingrasa, sunt mai putin atenti cu felul in care arata, cu modul in care se comporta, cu limbajul pe care il folosesc, etc. Si asta pentru simplul fapt ca atunci cand erau singuri aveau o MOTIVATIE: sa fie cat mai buni, sa dea tot ce au mai bun pentru a-si gasi un partener pe masura.
Sunt sigur ca si TU cunosti cel putin un caz in care fata odata casatorita nu se mai machiaza la fel de bine, nu mai merge la sala, nu mai e atenta la ce mananca si usor usor ajunge chiar sa arate altfel. (in sensul rau)
De ce?
Din nou spun. Pentru ca nu mai are pentru ce sa faca toate astea. Crede ca deja are totul si se afla cumva intr-o stare de comfort din care nu vrea sa mai iasa.
Ce nu intelege ea este ca trebuie sa si lupti pentru a pastra ceea ce ai si nu doar sa obtii si apoi sa nu iti mai pese de nimic.
Evident si de partea cealalta avem baietii (barbatii) care initial sunt foarte finuti, atenti, tandri, grijulii si apoi uita cam toate aceste lucruri, incep sa vorbeasca urat sa injure, sa loveasca, sa nu se mai ingrijeasca, sa se ingrase (clasica burta) etc.
Cumva ambii au o vina deoarece cu timpul se nasc niste frustrari despre care nici unul nu discuta si presupun ca „astea se zolva de la sine„.
De fapt, acest lucru nu se va intampla si astfel incep reprosurile, incep nemultumirile etc.
In final fiecare are dreptate.
Fara sa fiu rautacios, un barbat care se casatoreste cu o caprioara, vrea sa aiba toata viata langa el o caprioara. Cand peste 5 ani se trezeste in pat cu o VACA, are tot dreptul sa zica:
„AAAAAAAAA!
 Ce i-ai facut iubitei mele? AI MANCAT-O? Da-mi-o inapoi bestie!”

Deasemenea femeia e indreptatita sa spuna la fel atunci cand ea stia ca avea un „armasar pur sange” in etapa initiala si la un moment dat se trezeste cu un PORC in pat care miroase ca unul, ragaie si alte porcarii, unul care nu mai stie ce inseamna decenta sau bunul simt. etc.

In concluzie, continua sa fii mereu motivat, fa sport, ai grija de tine si de imaginea ta nu neaparat pentru altul ci pentru tine insuti. Totusi nu te multumi cu putin pentru ca s-ar putea ca partenerul sa nu se multumeasca. Si daca o sa vezi ca la un moment dat, te inseala, nu mai este atras de tine sau chiar te paraseste, e posibil sa ai o mare vina la treaba asta!

Dar ca sa nu te mai oblig sa citesti prea mult, iti ofer in continuare 2 filmulete in care vei afla pe larg, toate aceste detalii si multe altele in care vei afla de ce nu iti doresti sa iti mai mutilezi partenerul din relatia ta, pentru simplu fapt ca nici tie nu ti-as placea sa fii mutilat, constrans, obligat.
Din momentul in care incepi sa faci asta, asteapta-te la ce e mai rau si mai ales pregateste-te de SFARSITUL RELATIEI!
Ori iti schimbi comportamentul si perceptia, ori (vrei nu vrei) vei fi parasit!

Iti mai spun repede un secret.
„Accepta-te asa cum esti, arunca tot ce e rau in sufletul tau, scoate la iveala tot ce ai mai bun, simte-te bine in pielea ta, iubeste-te si pretuieste-te pentru ceea ce faci, afla-ti vocatia si telul in aceasta viata si vei vedea ca iti VEI CASTIGA INCREDERE IN TINE, vei fi fericit, implicit VEI RADIA ASTA IN JURUL TAU SI VEI FI DORIT(a)!”
Vei fi inconjurat de oameni puternici asemeni tie si te vei simti liber si fericit
sau daca nu, poti ramane asa cum esti acum si nu vei acumula decat frustrari, durere, singurate si mai ales nu vei putea fi niciodata fericit nici cu tine si nici cu cei din jur.

Vizionare placuta!
Astept cat mai multe comentarii si intrebari!
Daca ti-a placut arata si la altii acest articol!
Enjoy!


4 comentarii despre “Nu iti mutila partenerul!”

  • Ordean Eduard Gabi

    Nu am apucat sa iti citesc tot articolul, dar am ajuns la o parte in care spui ca “- Nu mai esti la fel de bun. Nu mai esti la fel de atent, nu mai esti la fel de puternic si de indraznet, ce e cu tine?
    Sa stii ca nu-mi place ca nu mai esti omul pe care l-am cunoscut!” … acesti factori sunt influentati de multe aspecte. Nu aveai cum sa ii stii toate defectele partenerului si pe parcurs descoperi lucruri de care esti dezamagit, implicit iti schimba atitudinea fata de el. Consider ca sunt foarte multe aspecte care poate sa iti influenteze viata de cuplu, iar acele standarde care sa formeze un „cuplu perfect” sunt rare. Psihologic vorbit sa il citez pe unu ” A intelege omul pentru a-l perfectiona, aceasta este adevarata menire a psihologiei” numit Rubinstein … practic in a il perfectiona, se poate intelege si prin a il schimba … si cu sau fara psihologie, multi adoptam atitudinea asta de a schimba pe cel de langa noi. Alta treaba ar mai fi ca noi cu timpul ne schimbam fara sa realizam acest lucru si dam vina pe partenerul nostru fara sa ne dam seama de schimbarea care vine de la noi, de greselile pe care le facem, in general cand gresim avem tendinta de a arunca vina pe partener, iar prin aceasta modalitate inrautatim relatia de cuplu. Pana la urma daca stam sa analizam internetul o sa gasim o gramada de sfaturi, care multi dintre noi nu le accepta din orgoliu, incapatanare, pana nu simtim pe pielea noastra nu realizam cu ce am gresit fata de persoana de langa noi si mai dureros este atunci cand realizam ceea ce am avut langa noi, cand acea persoana nu mai este langa noi. Fiecare este menit sa greseasca ca sa poate sa invete, cu toate ca sunt o gramada de proverbe care sa ne indemne catre calea cea buna … invata din greselile altuia, ca nu ai timp sa le faci pe toate … dar multi nu vor sa le accepte, mergand pe ideea ca ce este in mana nu este minciuna.

    Răspunde
  • Alin NICOLESCU

    Schimbare e buna atata timp cat nu ingradeste libertatea celuilalt.
    Sau altfel zis:
    Libertatea mea se termina acolo unde incepe libertatea celuilalt!

    Acestea fiind zise, mesajul meu era:
    ACCEPTA-TE PE TINE INSUTI SI RADIIND ACESTA STARE DE INCREDERE IN JURUL TAU, VEI ATRAGE OAMENI ASEMENI TIE PENTRU CEEA CE ESTI TU CA OM SI NU PENTRU CE AI PUTEA SA DEVII DUPA CE TE SCHIMBA EI.
    (si invers)

    Răspunde
  • vera

    Incep cu asta:

    Vindeca-mi ranile pe care mi le face indoiala, suflete al meu.
    Sunt inca o victima a gandirii mele.
    Cand oare voi putea porunci gandirii mele sa se linisteasca pentru ca gandurile, cainii nesupusi, sa mi se tarasca la picioare?
    ” (Jung- Cartea Rosie)

    Cum e mai bine?
    Sa treci prin „iadul de pe Pamant” si sa simti pe pielea ta cele spuse de tine mai sus, sau doar sa fii constient ca se intampla si sa le eviti?

    Citesc ce-ai scris si vad o „scurtatura” la viata mea…
    Zile intregi ma intrebam care e rostul meu pe acest pamant…
    Nopti intregi gandeam (nu „ma gandeam”) momentele fericite si momentele traite „pe intuneric”…
    Am acceptat multe, dand dovada de lasitate poate, dar am castigat supravietuirea si forta de a trece peste…
    Am plans sau mi-am inabusit plansul…
    In nopti reci m-am luat in brate singura gandind la ziua ce urma, ca la o zi mai buna

    Poate am invatat iubirea de la oamenii care se iubeau doar pe ei, care simteau vina si frica…
    Nu imi e jena sa recunosc, important este sa constientizez erorile si abuzurile fata de mine si sa eliberez emotiile si starile de neincredere vis a vis de mine.

    Daca eu o sa ma iubesc neconditionat, posibil si altii s-o faca.

    Invat sa ma pretuiesc, cu bune si rele, fara conditii, gandindu-ma ca numai eu pot face asta pentru mine.
    Este o „tema” individuala!
    Oamenii au venit si au plecat din viata mea, unii s-au purtat frumos, altii mai putin. I-am luat ca atare, gandind de abia acum ca era de fapt o temere, o frica a lor…
    Totul este atat de simplu, complicam doar in momentul in care incepem sa tinem iubirea doar pt noi si atunci nu se mai numeste iubire.
    (Recunosc uneori mi-am impus sa fiu singura, consideram ca asa ajung sa ma cunosc mai bine…)

    O alta situatie: era o vreme cand ma simteam inutila daca eram respinsa, aici intervenea in schimb poate frica de singuratate.

    Acum iubesc „frumos” si cred in iubirea aia care nu impune nici o limita a libertatii persoanei iubite si mai important: LIBERTATEA NU ARE LIMITE!
    Si nu bravez ci ma bucur de „vindecare”, precum ma bucur ca am avut dupa ce am avut o „boala grava” am scapat de ea.
    E greu si nu este deloc placut sa constientizezi partile „bolnave”, dar este o etapa prin care trebuie sa treci pt a ajunge la vindecare!

    Inchei cu o strofa care zice bine, mai ales in contextul partenerului care incearca o manipulare, a partenerului care vrea sa fure personalitatea, care nu te incurajeaza, care incearca sa te schimbe pentru nevoile lui…
    Share my life,
    Take me for what I am.
    ‘Cause I’ll never change
    All my colors for you.

    Take my love,
    I’ll never ask for too much,
    Just all that you are
    And everything that you do.

    Răspunde
    • Alin NICOLESCU

      Foarte frumos Vera si mai ales sincer.
      Putini oameni in ziua de azi au curajul sa spuna deschis prin ce au trecut, dar probabil cine reuseste asta chiar a devenit un om puternic.
      Bravo!
      Mergi mai departe pe drumul tau.
      E doar inceputul unei noi vieti frumoase si numai de tine depinde care va fi limita!

      Don’t make me close one more door,
      I don’t want to hurt anymore.
      Stay in my arms if you dare,
      Or must I imagine you there.
      Don’t walk away from me.
      I have nothing, nothing, nothing
      If I don’t have you, you

      Pentru tine:

      Răspunde
  • Comentează