by Alin Nicolescu

Rugaciunea unui caine

„Fii bland cu mine, stapane iubit, fiindca nici o inima din lume nu e mai recunoscatoare pentru tandrete decat inima mea iubitoare.

Nu-mi supune spiritul cu nuiaua, caci iti voi linge mana intre lovituri, rabdarea si intelegerea ta ma vor invata mult mai repede lucrurile ce mi le ceri.

Vorbeste-mi des, caci vocea ta e cea mai dulce muzica, dupa cum stii din salbaticul meu dat din codita cand pasii tai cad asupra urechii mele in asteptare.

Cand e frig si ud afara, te rog ia-ma inauntru… pentru ca sunt un animal domestic acum, si nu mai sunt obisnuit cu conditii grele… si nu cer mai mare onoare decat privilegiul de a sta la picioarele tale langa vatra… fiindca tu esti Dumnezeul meu, iar eu sunt supusul tau devotat.

Fa ca vasul meu sa fie mereu umplut cu apa proaspata, caci desi nu iti voi reprosa niciodata daca e uscat, eu nu iti pot spune cand sufar de sete. Hraneste-ma cu mancare curata ca sa fiu in putere, sa pot zburda, sa ma pot juca, si sa-ti fac pe plac, sa-ti pot merge alaturi si sa fiu in alerta, pregatit si dornic de a te proteja cu viata mea, daca a ta ar fi vreodata in pericol.

Si, iubite stapan, daca Marele Stapan va crede de cuviinta sa ma slabeasca de sanatate sau vedere, nu ma indepartezi de tine. Mai degraba tine-ma cu blandete in bratele tale, cand maini pricepute imi vor darui recompensa marinimoasa a odihnei vesnice… te voi parasi stiind cu ultimul meu rasuflet ca soarta mea a fost mereu sigura in mainile tale.

Nu-ti aminti de mine cu lacrimi in ochi… ci cu inima vesela. Daca alegi sa-mi umpli patutul, nu simti vina, nu ma vei fi tradat.
Iubeste pe altul cum m-ai iubit dintotdeauna pe mine… iar el te va iubi la randu-i cum te-am iubit eu mereu!

by Andrei D

Comentează