by Alin Nicolescu

The Adjustment Bureau



Nu, nu este vreo intentie de-a mea prin care mi-am propus vreo schimbare la birou sau ceva ce te-ar putea duce cu gandul la ceva asemanator!
Este exact numele unui film despre care pot sa afirm cu toata convingerea ca este probabil cel mai reusit si mai bun film pe care l-am vazut in 2011; pana acum cel putin.
Si spun asta pentru ca insuseste cam toate genurile de film dar frumusetea lui consta in faptul ca desi are atatea influente, totusi nu este un „ghiveci” si nici nu apuci sa te plictisesti!
Nu e nici macar un cliseu, desi la prima vedere ai putea avea anumite motive sa crezi asta, vei observa ca pe parcursul actiunii filmulul parerea ti se va schimba!
Vei gasi, politica, science-fiction, psihologie, filosofie, actiune dar mai ales iubire, ca pana la urma in ciuda a ce ar parea la inceput, acest film este o poveste de iubire, (una adevarata din punctul meu de vedere cel putin), ideala sau irealizabila pentru altii, cam toti (si nu spun asta din lipsa de modestie ci pentru ca ceilalti au capitulat demult intr-o asemenea „lupta” si pe de alta parte probabil nici nu ar avea nebunia sa o duca pana la extrem, pana la capat cu orice pret).
In nici un caz nu este un cliseu ordinar despre iubire in care o sa auzi / vezi tot felul de porcarii: cu povesti in care nimeni nu crede dar totusi se spun, cu gelozie, cu jigniri la schimb, cu reprosuri fara sens, cu ura ori cu egoism!
Este o poveste care iti arata inca odata ca nu esti un idiot cand desi ai multe ocazii spui totusi „PAS!” (altii ar da orice sa le aiba) doar pentru ca tu, desi nu ai o certitudine, simti ca la un moment dat va apare un(o) nebun(a), la fel ca si tine de altfel, care sa simta doar dupa 5 minute de conversatie ca esti „The Chosen One” si din acel moment nimic altceva nu mai conteaza.
Si ca asa cum ai asteptat o viata pana sa o gasesti, indiferent de cate ori ai pierde-o, in momentul cand o vei regasi atat tu cat si ea veti sti ce urmeaza.
Si nu mai ai nevoie de explicatii, de indoieli, sau de dovezi!

Cei mai mulţi oameni îşi trăiesc viaţa urmând calea stabilită, prea speriaţi ca să exploreze o alta. Una a lor, creata de ei insisi pentru ei.
O traiesc de parca ar fi niste „roboti programati si ajustati” care au mintea spalata si nu vad alta cale.
Se uita in jur zi isi spun ca si altii fac la fel, ca oricand exista unii mult mai prosti si mult mai rai decat ei, dar niciodata nu se gandesc sa isi spuna ca pot merge pana la capat in felul lor si nu facand ceva doar pentru ca trebuie sau pentru ca asa au vazut si altii.
Ocazional insa apar si oameni ca „noi” care lupta, indura orice şi nu cedeaza pana ce nu depăşesc toate obstacolele care le-au fost puse în drum.
Oameni care îşi dau seama că liberul arbitru e un dar pe care nu vor şti niciodată cum să-l folosească până când nu se bat pentru el.
Tu cand ai facut asta ultima data?
N-ai facut-o pana acum?
Si atunci de ce te miri ca nu esti fericit niciodata?
De ce incerci mereu sa dai vina pe el, pe ea cand stii ca vina e doar a ta? Nu te-a obligat nimeni sa stai cu o persoana daca ai simtit ca nu este de ajuns de buna pentru tine.
ESTI CUMVA LAS SI TE COMPLACI?
De ce te vaiti ca nu primesti niciodata pe cat meriti dar in egala masura te multumesti pana la urma cu putin de frica sa nu ramai singur ori de frica lipsei unei alternative?
De ce totusi nu faci ceva?
De ce nu iti creezi tu propriul viitor ca mai apoi sa spui:
A FOST GREU, DAR A FOST IN STILUL MEU SI NU REGRET NICI MACAR O SECUNDA PENTRU CA A MERITAT!

Viata nu este altceva decat o serie de evenimente pe care numai tu le alegi cum sa inceapa, dar mai ales cum sa se termine!
Cu toate acestea se spune ca exista un plan dupa care toate functioneaza si se supun acestuia.
Apar insa si ocazii in care daca ai curajul sa folosesti cu adevarat liberul arbitru, nu numai ca vei obtine lucrul pentru care lupti ci vei schimba planul cu totul.
Astfel nu tu te supui lui, ci el este rescris de tine.
Trebuie doar sa crezi in sansa ta, sa o alegi si sa lupti pentru ea, pentru ca in final e tot ce iti ramane!
Nu o gasesti, inseamna ca ai trait degeaba!
O gasesti… Esti DUMNEZEU pe Pamant!

Dar mai bine te las sa vezi filmul si sa intelegi mai bine ce vreau sa spun.
Enjoy!

Un comentariu despre “The Adjustment Bureau”

  • monik

    Tare melodia,dar de ascultat incet!.ma limitez la melodie pt ca filmul nu l-am vazut dar m-ai facut curioasa iar despre text…e o provocare si am mai multe de spus…o sa revin.
    Vorbind despre melodie,DA e tare,e genul ala care te duce DEPARTE…Daca mi-as dori o educatie in plus aceea as vrea sa fie o educatie senzoriala.
    As vrea asta pt a putea sa nu mai asociez o melodie cu o intamplare,eveniment sau o persoana.Auzul (unei melodii) este calea cea mai directa catre un pasaj din viata,bun sau mai putin bun.Cunosti o persoana,stai cu ea cinci minute sau trei zile cu siguranta pe fundal apare o melodie care te va lega indubitabil de acea persoana,de lucruri facute impreuna.Ne vedem de viata noastra normal cu programul prestabilit evitand a ne gandi,iesim la o cafea,la o bere intr-un bar…si deodata auzim melodia: surpriza! te iau caldurile,ceva tresare in tine,ceva te face sa te gandesti la persoana aia …si ce?o melodie!Te leaga! te-a zapacit!Ajungi s-o pui pe repeat sperand ca este precum mancarea:daca exagerezi ti se face rau…este un fel masochist de autodistrugere…muzica cred ca este un puternic factor al memoriei.Foarte tare melodia asta atat mai spun!

    Răspunde
  • Comentează