Scrisoare de la „Băs” la „Poc”
„Tu ai crezut c-a fost iubire-adevărată?
Eu ştiu doar că m-am folosit de tine…
Nu vei gandi-o poate niciodată,
Că te-am demis să-mi fie mie bine.
Şi te-am lucrat aşa într-un fel mare.
Tu m-ai slujit executând de-atatea ori,
Roboţii tăi votând din ce in ce mai tare;
La două maini sau chiar la şapte uneori!”
La inceput a fost o „ACTA” prefacută şi perfidă;
Cu care altă dat’ un marinar,
Se „îmbăia” si hăhăia prin gloata pacălită,
Cerşind iubirea blondei din castelul de cleştar…
Acum face din nou un împrumut la „mateloţii”…
Asa zişi marii salvatori ai FMI.
De la Bruxelles sau din New York, iar ne-or minţi cu toţii,
Facându-se că nu-nţeleg protestatarii,
Care durerea-şi strigă-n piaţă zi de zi.
Aveam un vis,
O tară, o mândrie.
N-au preţuit-o poate, niciodată.
Dar asta nu-i secret. Se vede bine!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
„Tu ai crezut c-a fost iubire-adevărată…
Eu stiu doar că s-au folosit de tine…”
