Exact asa…
Mi-a spus cineva acum cateva zile, fara sa inteleaga ca „fixism” era FIX faptul ca incerca pe mine sa ma convinga de asta. Si mai ales de faptul ca eu sunt „prea rational” pentru simplul fapt ca am inteles ca in viata totul se bazeaza pe Cauza si Efect si nu pur si simplu la intamplare.
Si nu inseamna ca daca GANDESTI (deci existi cum spunea insusi filosoful antic) atunci nu e bine ca astfel pierzi EMOTIA. Ca si cand ele s-ar exclude. Nu. Nimic mai fals.
Tind sa cred ca era doar un moment de „refulare” si de inversunare al acelei persoane sau probabil o incapatanare de moment.
Oricum… Irelevant.
Fiecare are dreptul la o parere si pot accepta asta, insa daca nu vii cu ARGUMENTE si faci afirmatii care se bazeaza doar pe „impresii” atunci nu te astepta ca eu sa incerc sa ma schimb pe baza de „pareristica nefondata”.
„- E doar o impresia mea Alin, dar nu ar strica sa meditezi la ea!”
Acum serios, oricat de open-mind ar fi un om, cum ar putea sa doreasca sa isi schimbe comportamentul atata timp cat persoana care ii sugereaza asta nu e in stare sa isi duca demersul pana la capat si nici sa ii explice exact ce crede ea ca ar trebui schimbat, ori ce anume ii pare deplasat!?!
„Deranjul” mare este in final când reiese ca desi ma „acuza” pe mine de prea multa „ratiune” probabil fix acea persoana ducea lipsa de adevarata „inteligenta emotionala”.
Dar sa le luam pe rand.
„Inteligenţa inimii (emoţională) se referă la capacitatea de a cultiva relaţii interpersonale sănătoase. Este zona empatiei şi a abilităţilor de comunicare.
Fără inteligenţă emoţională nu poţi fi un bun lider şi nu poţi lucra în echipă (nici acasă şi nici la serviciu).
În esenţă, pentru a-ţi dezvolta inteligenţa emoţională este important să cauţi mai întâi să înţelegi, şi abia apoi să fii înţeles de interlocutor.
Foarte multe neînţelegeri sunt cauzate de un fenomen cunoscut sub numele de PRESUPUNERE sau „citirea minţii”.
Citirea minţii este practic gândirea bazată pe presupuneri care se referă la ce gândeşte cealaltă persoană.
De exemplu, să luăm următorul dialog simplu:
”Alin: Cat este ceasul?
Tu: Dar de ce? Te grăbeşti?”
În acest dialog, TU presupui că Alin te-a întrebat cât e ceasul ca să îţi sugereze că se grăbeşte.
De fapt, pot fi şi alte motive. De la această presupunere poţi ajunge apoi la concluzii mai neplăcute de genul „Lui Alin nu îi pasă de mine”.
Adică, pe baza unei presupuneri iniţiale ajungi să tragi o concluzie falsă.
Un mod simplu de eliminare a citirii minţii este să te întrebi „Ce altceva poate să însemne asta?”
Cu cât faci mai des acest lucru cu atât îţi dezvolţi mai rapid capacitatea de a-i înţelege pe cei din jur.
În plus, imaginează-ţi următorul fenomen descris de consultantul Murray A. Wallace:
„În orice dialog putem deţine doar 50% din semnificaţie. Pentru a vedea lucrurile din perspectiva celuilalt avem nevoie să ne punem în pielea lui, lăsând pentru o clipă propria noastră poziţie deoparte”.
De fapt, Wallace vorbeşte despre schimbarea poziţiei perceptuale.”
Important este sa studiezi cat mai multe tehnici prin care îţi dezvolţi inteligenţa emoţională şi tocmai pentru ca ea nu exclude inteligenta rationala este bine sa înveţi să o foloseşti cu înţelepciune.
Inchei lasandu-ti un citat din Blaise Pascal:
„Inima are ratiunile ei pe care ratiunea nu le cunoaste” ceea ce inseamna ca nu am putea trai ca fiinte inteligente fara a fi macar un pic rationali, ori ca am putea sa intelegem cum functioneaza firea umana si practic sa intelegem oamenii fara a fi macar un pic empatici si emotionali.
Pana la urma insasi INTELEGEREA EMOTIILOR se face tot dupa ce acestea trec prin filtrul INTELEGERII si al RATIUNII.
