LA INTAMPLARE
sau
(Cum sa pierzi “UN VIS” in timp ce dormi?)
Cum e sa stai sa astepti ceva, zile sau ani fara sa stii cum e,
Dar sa iti imaginezi cum ar fi, daca ar fi si mai ales DE CE?
Si sa iti doresti cu toata fiinta ta sa fie cat se poate de adevarat
Ori de real fata de ceea ce pana atunci doar ti-ai imaginat.
Si totusi cand ti se intampla…
Cumva dintr-un noroc „prostesc” ajungi sa vezi pe viu, s-atingi, sa gusti si SA TRAIESTI
Dar mai ales SA SIMTI un pic… Ca totul pare ca se leaga si se potriveste…
Cum spuneam: macar un pic… Cu tot ceea ce alta data doar visai
si iti parea doar o poveste.
Si atunci CE FACI?
Cum actionezi?
Incerci sa beneficiezi cat mai mult de acel CEVA?
SA PROFITI DE ACEL MOMENT LA MAXIM SI SA-L TRAIESTI INTENS macar la gandul ca maine el poate disparea?
Stiind ca oricum timpul nu-i de partea ta?
Ei bine nu, desi, normal asa ar fi si toti probabil ca asa s-ar astepta.
Iti dai seama ca exista alte lucruri infinit mai BANALE, aparent sau nu mai SUPERFICIALE
Si dai deoparte INTENSUL pentru ca ce sa vezi? Ele nu suporta asteptare;
Culmea fara prea mare ingandurare, le-alegi pe ele pur si simplu… LA INTAMPLARE!
***
Ceea ce ai asteptat chiar ani ca SA PRIMESTI, S-ATINGI, SA GUSTI si SA IUBESTI,
Nu mai apuci sa vezi pana la capat, fiindca TU PLECI SPRE NICAIERI si TE-AMAGESTI;
Cand de fapt doar incerci sa SUPRAVIETUIESTI, in loc sa SIMTI cum este SA TRAIESTI.
… Pentru că uneori încurcăm „socotelile” si trăim fără „a simți”
… Pentru că amânam „intensul” si ideea de „a trăi”