Știi care a fost cea mai mare dorință a mea?
Să creadă toată lumea că exiști, că te furișezi la miez de noapte și umpli ghetuțele cu „bunătăți”.
Nu știu de ce unii adulți cred altceva, ba chiar insistă să te vadă!
Pe măsură ce înaintăm în viață, ne pierdem din magie, o risipim fără rost sau o abandonăm pe marginea drumului.
Eu?
Am reușit să o păstrez, o țin ascunsă într-un buzunăraș în dreptul inimii.
Poate că unii ar privi „ghetuțele” mele și ar spune că sunt goale.
Așa e, fără magie devii orb, dar eu văd că sunt pline!
Sunt pline cu cele mai frumoase daruri, speranță, bucurie, iubire, parcă și o picătură în plus de magie.
Să mai zic că zăresc și conturul unei portocale?
Una din acelea dulci și zemoase pe care le puneau bunicii.
Mulțumesc, „Moșule”!
