Prietenul meu. Punct


Mda…
E cam greu sa incep sa scriu postarea aceasta, mai ales cand stiu ca este despre mine si ca vine probabil de la cel mai bun prieten al meu.
Acum se afla in spital si trece printr-o perioada, nu tocmai ok, ba din contra, dar eu ma incapatanez sa cred si stiu ca SE VA FACE BINE!
Si oricum e destul de dificil sa scrii dupa ce ai primit o asemenea „scrisoare„.
Si-ar fi dorit sa o scrie pe blogul meu, dar nu stia cum; de aceea acum se afla aici si poti chiar si TU, cititorul meu, sa inveti ceva din asta!
Noi am reusit inca o data sa distrugem de tot cliseul cretinoid, conform caruia se tot repeta ca prietenia dintre un baiat si o fata nu ar fi posibila!
In lumea sclavilor, poate nu!
In lumea noastra intotdeauna va fi posibila!
Totul este sa crezi, sa lupti, dar mai ales SA VREI!
Prietenia adevarata, de cele  mai multe ori, e sfanta, este pe viata si poate cateodata este mai intensa decat casatoria unora.

Oricum cuvintele sunt de prisos, asa ca nu are rost sa adaug mai multe.
Poate doar atat:
ITI MULTUMESC ca mi-ai dat ocazia sa imi arat ca pot fi bun, mai mult decat special, mai mult decat diferit, dar mai ales ca pot fi in adevaratul sens al cuvantului: OM!


Prietenul meu. Punct.

„Habar n-am ce-mi mai rezerva viata, dar ma simt datoare memoriei mele si simt ca trebuie sa pun pe hartie anumite ganduri nespuse!
Am invatat optimismul de ceva timp avand un mentor pe masura si poate cunoscandu-l in cea mai potrivita perioada. Potrivita pentru mine, fiind una dintre cele mai grele.

De la tine am invatat sa merg mai departe, am invatat ca omul care nu mai are nimic de pierdut, e cel mai greu de invins.
Iti sunt datoare, acum, dupa ceva timp, macar prin recunostinta unor cuvinte, simple, dar sincere.

Nu trebuie sa treaca ani, nu trebuie sa stai o viata langa un om sa ai parte de clipe minunate…
Cred ca la noi evenimentele au pus strat peste strat si au creat din punctul meu de vedere, o legatura speciala. Recunosc ca mi-am dorit sa ma bucur de gratiile tale, dar cel mai mult sa descopar omul – Alin, sa castig un prieten.
 Aveam sa descopar mai tarziu, un om cu un devotament iesit din comun. Eu nu pot sa spun partener, nu aspiram la asta, dar am gasit un bun prieten, potrivit ca spirit, nu un partener care sa-mi faca viata amara.
Asta esti TU!
Nu aveam cum sa nu te remarc, pentru ca tu electrizezi, daca pot spune asa iar celalalt nu poate ramane pasiv.
Imi plac momentele cand filozofezi sau cand pe o tema, spontan, faci versuri, de cele mai multe ori cu talc sau cu umor fin.
Imi place ca esti autodidact si ca ai o sete de a progresa cum rar am intalnit iar nemultumirile, frustrarile, interdictiile, pe tine te fac sa te mobilizezi in mod diferit; le urasti pot sa spun!
Si ce ai iar spectaculos…
Un fel de curaj de a spune oamenilor, fara menajamente, tot ce gandesti.

Pentru altii poate esti rebel, genul care iese din tipare, cu convingerile lui, dar sustinute si spuse oricui si oriunde.
Tu esti un om care tine la argumentele lui, indiferent pe cine deranjezi si-mi place ca nu taci daca ai o alta opinie; ca spui verde in fata tot ce ai de spus.

N-ai cum sa nu admiri un spirit liber, indiferent de timp, de loc, de regim…
In mintea ta nu e loc de constrangeri. Tu urasti minciuna si ipocrizia si asta se vede clar!

Tu nu ai accepta langa tine sub nici o forma o persoana pe care sa n-o apreciezi macar putin pentru ceea ce face…
La inceput mi-am zis:
„- Asta e un om greu de cucerit!”

 Stii sa fii exigent fara sa fii insistent si asta pe mine ma motiva foarte simplu, uneori cu o singura privire, alteori cu un zambet, pe care il gasesti doar la un anumit tip de persoane, un zambet irezistibil, iar eu imi doream sa te surprind cu ceva frumos, ceva de care sa fii mandru.
Erau momente cand reuseam sa te impresionez, iar la tine asta se vedea in privire, era suficient!
TU – un idealist – un tip de justitiar, care crede in filozofia lui de si despre viata si care nu accepta lumea atat de perversa, ramanand cu un sentiment de scarba fata de cei care il dezamagesc, pentru ca tu traiesti intens!

Mie viata mi-a dat de multe ori aceeasi lectie, pe care m-am incapatanat sa nu o invat, sperand doar ca pot demonstra ca nu este asa….
Oamenii buni sunt din ce in ce mai rari.
N-am sa uit niciodata mana intinsa cand am avut nevoie de ajutorul tau, umarul pe care am plans cand sufletul mi-a fost greu.
Mai tii minte?
Intr-o zi mi-ai spus sa-mi pun intr-un „cufar”, toate nemultumirile, neimplinirile, regretele si toate durerile si sa le duc departe pe o insula pustie si sa iau in loc increderea in mine, curajul de a ma accepta asa cum sunt, puterea de a merge mai departe.

Am simtit in prima faza ca imi alesesem un cufar neincapator, atat erau de multe.
Cand mi-e rau tare ma gandesc la asta.

Stiu ca uneori te-am suparat, te-am dezamagit…
Vreau sa ma ierti: pentru cuvintele dure sau tonul ridicat cu care ti-am vorbit uneori, pentru egoism si momentele cand poate m-am gandit doar la mine! 
Iarta-ma pentru zilele cand am fost prea obosita sa te ascult si pe tine, sau pentru ca am fost uneori superficiala si am analizat nedrept!

Recunosc: m-ai facut fericita!
Langa tine am fost si copil si femeie, asa cum doar eu ma stiu, iar tu m-ai vazut cum poate nimeni altcineva nu a facut-o.
Tu ai inteles la mine lucruri de neinteles, ai vazut ce altii nu au stiut sa vada. 

Uneori stateam si doar te priveam, pana si tacerea mea era plina de dor.
Ma uitam si ma bucuram incercand sa ma satur de tine…

Se intampla sa fiu la pamant, fizic, psihic si reuseai sa ma scoti din singuratate, din pustiu….
Cu o poveste, cu o gluma, cu o filozofie de-a ta, dar reuseai. Ma inveseleai, atribuindu-mi tot felul de „nick-name-uri” sau nume cum n-am avut toata copilaria mea.

Ma gandesc oare daca asta e menirea ta: sa daruiesti fericire acolo unde lipseste?
Atunci cred ca asta e implinirea ta sufleteasca cea mai mare!
Nu cred sa existe una mai mare decat asta: sa vezi ca ai adus un zambet pe o fata crispata; sa stii ca ai facut dintr-o femeie care se credea banala, o femeie cu atitudine; sa stii ca a oferi o acadea unei femei nu este ridicol…
Pe mine m-au miscat mult aceste lucruri (poate banale pentru altii), dar stiu ca gesturile mici au valoare mare!

Inchei aici prieten drag!

Iti multumesc ca existi, multumesc ca te-am cunoscut si ca te-am avut in preajma mea, prea putin fata de cat mi-as fi dorit, ca m-ai suportat cu toanele mele de om al extremelor: acum trista, in cinci minute vesela – dupa cum mi-a fost sufletul…
Tu m-ai iubit cand ma simteam “neiubita”, dar nu ca pe o “simpla iubita” ci mult mai de pret: ca pe un prieten adevarat. 
Si ai facut asta chiar si atunci cand m-am simtit mica si neinsemnata…
Tu mi-ai aratat ca am si ceva de admirat, cand altii ma doborau; tu ma ridicai de la pamant fara sa ceri nimic in schimb.

Uneori imi dai senzatia ca ne stim de-o viata, de aceea imi permit sa-ti spun asa, pentru ca eu cred ca nu un numar de ani petrecuti impreuna iti da dreptul sa folosesti cuvantul “prieten” ci intensitatea momentelor prin care treci impreuna si sprijinul pe care il oferi atunci cand celalalt “te striga”, cand fara sa te simti incomod povestesti ore intregi despre orice…

Multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat sansa sa cunosc partile frumoase ale unei prietenii, sa cunosc un om minunat, un om frumos nu doar pe dinafara!
Multumesc…

P.S. Stiu ca stabilisem sa ti le spun fata in fata, sa fiu langa tine, dar iar mi-a fost rau si chiar vroiam sa ajunga cuvintele acestea la tine.
Initial am vrut sa ti le scriu pe blog, dar nu stiam unde…
Te pup prietene drag si sper sa fie bine si pt mine!

Powered by „SHE

Iti promit ca te vei face bine „prietenash”, iar de Craciun te astept sa „bucatarim” diverse si sa desfacem cadourile impreuna!

Related Images:

6 thoughts on “Prietenul meu. Punct”

  1. Da,esti foarte norocos :),probabil ca meriti asta din plin.;)
    In ziua de azi este foarte gred si dificil sa te increzi intr-o persoana si sa-l consideri PRIETEN ADEVARAT.

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.