Din ciclul:
SUNT TOTUL ȘI TOTUȘI NIMIC,
sau „dăcât” un prost.
PROSTUL SUPREM!
Dacă vreodată va apărea acea EA, după o mare perioada de așteptare, nu neapărat și de căutare, acea „THE SHE”, iar dacă iubind și respectând-o voi fi considerat „decât un prost”, atunci voi alege să fiu „PROSTUL SUPREM”.
Mă voi zbate și voi face totul „precum un prost”: o voi iubi „ca un prost”, o voi respecta „ca un prost” și mereu voi încerca să îi fac sufletul să zâmbească; evident, „ca un prost”.
O voi înțelege și o voi sprijini, tot „ca un prost”.
Un prost care știe întotdeauna că MICILE DIFERENȚE FAC DIFERENȚA!
Un prost ale cărui principii sunt și vor fi mai importante decât părerea celor din jurul lui.
Atât timp cât pentru a fi cu totul împlinit și fericit o să trebuiască să fiu în viziunea lor „decât un prost” ei bine, voi fi.
Fără urme de regrete.
Dar voi fi „un prost” LIBER ȘI FERICIT.
Fericit că într-o lume a ipocriților, a falsității, a lașilor care se feresc să își exprime trăirile de frica judecății și a reproșurile celor din jur, eu îmi voi permite luxul de a fi diferit.
„PROST” dar DIFERIT.
#ALTFEL
Dacă într-o lume în care a IUBI , a RESPECTA și a DA totul pentru ceea ce ești și ce iubești înseamnă să fii „un prost”, prefer să fiu eu ACELA.
Acela care VOI LUPTA ca un NEBUN pentru propriile PRINCIPII și VALORI MORALE.
Și VOI ÎNVINGE!
Așa „ca un prost”.
Un prost „ciudat și neînțeles”.
Dar LIBER și FERICIT. Fără regrete.
Voi fi…
„Dăcât ” așa: „ca un prost”….
