Sunt totul și totuși nimic!

In fiecare din noi exista un adversar si intotdeauna o victima.
„Jmecheria” este sa stii cand esti victima ca sa devii adversar.

Prima regula a oricarui joc:
Singurul mod de a deveni mai destept e sa joci cu un adversar mai destept.

A doua regula:
Cu cat e mai sofisticat jocul, cu atat e mai sofisticat adversarul.

A treia regula:
Protejeaza-ti investitia!

Unde e cel mai bun loc in care sa se ascunda adversarul?
In ultimul loc in care ai cauta vreodata!

Cine crezi ca iti este cel mai mare inamic? Te vei gandi la multe nume, dar nu iti vei da seama ca cel mai mare inamic iti este chiar partea ta negativa. Alter-Ego-ul tau. Crezi ca adversarul ti-e cel mai bun prieten. Se ascunde in tine, in spatele fiecarei suferinte. In spatele fiecarei crime comise vreodata.

Vei spune:
“-Cum as putea sa fiu in spatele tuturor suferintelor? Tuturor crimelor…”

Tocmai ai realizat ca te-ai bagat in razboi cu singurul inamic care a existat vreodata. Si tu crezi ca ti-e cel mai bun prieten. Se bazeaza pe prima regula a afacerilor care spune:
“Protejaza-ti investitia!”
Si tu asta faci: il protejezi. In cele din urma, cand un adversar e provocat si luat la intrebari inseamna ca victima isi pune la indoiala propria investitie si inteligenta. Nimeni nu poate accepta asta. Nici fata de el insusi.
Daca vrei sa faci ceva in viata nu il mai proteja, fa diferenta dintre BINE si RAU! Crezi ca cei din jur iti pot face rau mai mult decat iti faci tu? Eu cred ca nu, deoarece nu esti obligat sa dai atentie oricui, ci doar celor care conteaza.
Fii pasiv!
Treci mai departe!
Ai datoria sa incerci!
Imbratiseaza-ti suferinta… si vei castiga acest joc.

Daca schimbi regulile care te controleaza, vei schimba regulile pe care nu le poti controla!

E ceva cu tine Insuti. Despre care nu stii… Ceva ce vei nega… chiar daca exista.
Pana cand e prea tarziu sa faci ceva. E singurul motiv pentru care te trezesti dimineata.
Singurul motiv pentru care suporti toate mizeriile… Sangele, sudoarea si lacrimile… Asta din cauza ca lumea sa stie cat de bun, atractiv, generos, amuzant mai mult decat istet esti cu adevarat. De multe ori spui:
“Ai frica de mine, dar te rog, gandeste-te ca sunt special!”

Impartasim aceeasi dependenta. Suntem dependenti de acceptul altora. Toti facem asta pentru a primi consolare si pentru ceasul de aur…
Uita-te la desteptul cu insigna, lustruindu-si trofeul.
“Straluceste, diamant nebun!”

Suntem niste maimute in costum… cersind acceptarea celorlalti. Daca am sti asta, n-am face ceea ce facem. Cineva o ascunde de noi si, daca ai o a doua sansa… vei intreba:
“– De ce?”

-Pentru ca vrei sa arati cat esti tu de special, ca esti cel mai bun, ca esti tu insuti si nimeni nu mai este ca tine!
Te intreb daca te regasesti in ceea ce ai citit mai sus si plin de convingere imi zici:
“-DA!”

Atunci ma vad nevoit sa te intreb din nou:
“In ce masura crezi ca esti tu insuti, din moment ce te regasesti perfect in ceea ce am scris eu?”

Cea mai mare smecherie, pe care am reusit-o este ca te-am facut sa crezi ca TU esti EU!

Totul ne diferentiaza: infatisarea, principiile, carisma, poate si destinul. Dar daca ai privi dincolo de banal m-ai zari pentru ca sunt tot ce este in jurul tau, sunt apusul si rasaritul.

Curios si cumva “deranjat” de raspunsul meu ma vei intreba:
“– Cine esti TU de fapt?
“– Sunt totul si totusi, nimic…”

Acum inmulteste totul cu o infinitate, adauga o vesnicie si abia daca vei intrezari semnificatia a ceea ce spun…

Related Images: