Mai complet: VERDICT – CRIMA – GELOZIE
Despre crima „tatalui” care a comis grozavia de a-si omora copii si parintii sotiei lui doar ca sa se razbune pe ea…
Daca nu a putut sa o omoare pe ea, a pedepsit-o si a ales sa omoare tot ce ii este ei drag.
El nu e un criminal adevarat sau ceva de acest gen insa OMUL BOLNAV DE GELOZIE ajunge in orice moment sa faca gesturi disperate.
Este ca intr-un soi se sevraj, de halucinatie extrema.
De sarbatori (dar nu numai) oamenii singuri se simt parasiti, neimportanti si doresc cumva sa atraga atentia sau si mai rau sa ii PEDEPSEASCA pe cei ce nu fac cum simt ori considera ei.
Morala:
Iubirea dusa la extrem si confundata cu obsesia e ceva GRAV si chiar nu are treaba cu conceptul de iubire adevarata.
GELOZIA E O BOALA GRAVA, niciodata nu este o dovada de iubire si este o inchisoare a sufletului.
Nu de putine ori a dus la crima, iar atunci cand este asociata cu posesivitate si egoism, nimic nu mai conteaza pentru cel in cauza. Duce totul la extrem, „ca sa isi faca singur dreptate”.
Finalul insa este unul tragic chiar si pentru el insusi si realizand ca a facut greseala fatala a vietii lui, descarcandu-se de energia aceea acumulata, prin comiterea crimei, alege sa se sinucida nereusind sa duca o viata intreaga o asemenea povada, chiar daca a fost produsa chiar de el.
